În sat, timpul capătă o altă dimensiune. Nu mai este o linie dreaptă, marcată de clipele ce se succed frenetic într-un calendar urban. Aici, timpul are un ritm propriu, unul care se simte mai adânc, mai bogat și mai plin de sens. La țară, timpul nu se pierde în fumul traficului sau în vacarmul orașului; el se coace. Se coace în grădinile ce înfloresc lent, în frunzele care cad cu răbdare și în roadele care se dezvoltă, ușor, în fiecare zi. Așa cum fiecare bob de grâu crește pe măsură ce soarele se joacă cu umbrele sale pe câmp, și fiecare minut își lasă urmele în viața de zi cu…