Ocrotește-ți visurile în tăcere

De ce visurile au nevoie de liniște

Visurile sunt fragile la început. Sunt precum semințele proaspăt așezate în pământ: dacă le scoți afară să arăți tuturor cât de frumoase sunt, nu vor mai apuca să prindă rădăcini. În tăcere însă, în întunericul protector al solului, ele își găsesc puterea de a încolți.

La fel e și cu dorințele noastre. Dacă le spui prea devreme, riști să le expui la critici, ironii sau la îndoielile altora. Și uneori, exact cei apropiați sunt cei care îți taie aripile, nu din răutate, ci din teamă sau neîncredere.

Critica celor dragi

Poate ai simțit și tu: le-ai spus ce vrei să faci, iar răspunsul a fost „nu merge”, „e prea greu” sau „nu te complica”. De multe ori, aceste cuvinte nu sunt despre tine, ci despre fricile lor. Ei nu văd drumul tău, văd doar barierele care i-ar fi oprit pe ei.

Dar tu nu ești ei. Visurile tale nu au nevoie să fie înțelese de toată lumea. Ele au nevoie doar de încrederea ta.

Puterea de a crede în tine

Nu lăsa critica să îți fure curajul. Fă-ți pașii în tăcere. Strânge dovada în mâinile tale, zi după zi. Când rodul va apărea, nu va mai fi nevoie să convingi pe nimeni – realitatea va vorbi în locul tău.

Adevărata putere stă în a merge mai departe chiar și atunci când ceilalți nu cred.

Semințele cresc în ascuns

Visurile nu trebuie aruncate în vânt ca să fie validate. Ele trebuie păstrate aproape de inimă, ocrotite de zgomotul lumii, până când devin copaci puternici. Atunci, niciun cuvânt nu le va mai putea doborî.

Păstrează-ți visurile în tăcere. Hrănește-le cu încredere. Și lasă-le să înflorească atunci când va veni timpul.